Un filtru portocaliu mi se lasa pe ochi cand ma plimb pe stradute. Sunt in vacanta si vizitez Bucurestiul romantic, parfumat. Simt miros de liniste si flori in timp ce privesc tencuiala veche, decoratiunile diverse si usile caselor. Imi vorbesc despre trecut si viitor in aceeasi clipa.

Acum sunt pe strada Franzelarilor unde Ionita Cocatorul, primul franzelar din Bucuresti isi avea cuptorul. Aici era inima acestei breslei. Franzela a aparut in Bucuresti la sfarsitul secolului al XIX-lea. Baza acesteia era faina de grau integrala, ceea ce facea din paine un aliment nutritiv.

Cartierul armenesc, inima negotului. Casele sunt atat de diferite facand ca urmatoarea cotitura sa fie o aventura. Pe o poarta iese o femeie, ma uit la ea cu un aer curios. Vad ca traieste intr-un colt de istorie si ma intreb cum se simte. Cum ar fi sa traiesc intr-o casa ca aceasta? Sunt atatea raspunsuri cate case pe strada fiindca fiecare are personalitatea ei.

Pe alta straduta, Lt. Av. Iuliu Tetrat am crezut ca visez. Pe masura ce mergeam se facea auzit sunetul unui pian. M-am oprit in fata casei si am ascultat vrajita. Iata cateva stradute ce m-au incantat: Cartierul Armenesc cu strazile: Latina, Franzelarilor, Spatarului, stradutele cu nume de compozitori si zona Dorobanti cu stradutele Lt. Av. Iuliu Tetrat, Lt. Av. Serban Petrescu, Cpt Av. Marasoiu Gheorghe.